Vrajitorul de serpi

Pe luciul apei, negru, un sfarc de bici in plasnet
Strafulgera topirea Pescarul l-a simtit.
Se-apleaca, mormaieste descantecul: de trasnet
Atins, un sarpe-si lasa inelul despletit.
S-a rasturnat, si teapan pluteste, buturuga.
Dar omul misca buza, si vorba veche iar
Se duce, ca jivina deplin sa-i fie sluga.
Din ape se ridica un cap triunghiular,
Aluneca in luntre naparca blestemata,
Pe brate e bratara si mar rotund in san,
Si omul giugiulind-o ca pe-un copil, i-arata
Serpoaicele batrane cu suierul pagan,
Ce-si cheama semintia iesind la gol de balta.
Din mila iar sopteste cuvinte de hrisov:
Si sarpele, deodata desmeticit, tresalta
Si scapa ca sageata pe lacul din Snagov.