Da orizont nemarginit Singuratatii marii
si gindesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fi
cum va rasari luna, cum orizontul va deveni roz inainte de rasarit
poate la mare, intre materii foarte lichide si foarte materiale
luminati pina la schelete, carbonizati
pe gratarele noptii ne vom gindi
ca am fost subiecti, nu obiecti vreodata
Vagonul de clasa I-a
Gindul acesta sint eu
Realismul e el. Dar real
E numai Madridul! Val dupa val!
Don Quixote ma-ncaleca precum moara vintul
Si-aici inceteaza visarea si cintul
Uva emfaza
Aici, maniere si iar maniere
Sa cresti frumos in frumoasele sere
Si din soireeuri si supeuri
Nu ma sparg egolatru-Euri si euri
Care imi sint, care ma, care is
Singuratatea, clasa I-a, pis, pis
in noaptea de negru pe negru
Si singuratatea se face mai mare Ma ia si ma duce-n spinare Ma face sa port sa disper Pe mine, Quixote, fost cavaler Pe mine, carc-mi beau singele-ncet Eu, ce era sa fiu un poet intr-o seara, cind ea m-a lasat Prada realului si cu misterul
Doamne, sosit-am Leral e Ierul!
Pune poezia 1883, aprilie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.