peisajul ca un tablou electric fara fire
aprins de un nerv deodata plaminii tai
misca frunzele inima ta sterge geamul
cu optzeci de gesturi pe minut un
iepure traversindu-l ca punctul saritor al electroencefalogramei
sint eu sint eu sint eu si gindul despre asta deja
gindit mototolit aruncat undeva
asculti muzica sferelor de influenta despre lumea
a treia si ultima filogeneza repetind ontogeneza
ti se face semn, nu, se dezaburestc fereastra ti se face semn,
nu, se aprinde un chibrit pe geam si cauti sa faci
semn macar cu treizeci de brate macar sa pui un
petic la muzele acelea nelinistitoare
tu, ochi cu o fiinta in frunte
|