Domnica

Usoara la bluza,
Rujata la buze,
Oprea rasuflarea pe uliti.
Paru-i de spic,
Ca un soarece mic,
S-atingea cu coada de ochi.
Pielea pe brate,
Ca niste romante,
Cantate noaptea tarziu.
Avea o lumina,
De ieseau din gradina
Barbatii cu ochii la porti.
Femeile-n sat
Cu nasul strambat
Icneau la parfumul Domnicai.
Cu totii-o vorbeau,
Iar unii ador meau
Cu visul pe ur mele ei.
Si-avea si-un motan,
Ca ea de balan,
Pe care-l pandeau baietanii.
Dar el sforaia,
De piept se lipea,
Si noaptea dor mea langa ea.

In sat baietanii
Vanau toti motanii,
Sperand la balanul Domnicai.
Si-umblau nedor miti,
Strecurau printre dinti
Soiuri aiurea de vorbe.
Ziua la claca
Porneau sa desfaca
Blana balaie a lunii.
Care de care
Cu minciuna mai mare,
Ocoleau adevar ul cu totii.
Ca cine l-a prins
In noapte s-a stins,
Si-n sat nici azi nu se stie
O, cucoana Domnica
Zi de duminica,
O, vorbele satului nostru