E un sfarsit de secol, de mileniu,
Un geniu se atinge de vremea altui geniu.
Mai am un pic de veac si-ncerc sa presupun:
Pe cat am fost de rau?
Pe cat voi fi de bun?
E un sfarsit Sfarsitul, prin urmare,
Incepe un prezent al lumii viitoare,
Si sunt dator sa stiu ce temelie-am pus
La ce rasare-n zori peste-un inchis apus.
Nadajduiesc, cunosc, ma zbucium si visez
* * *
Cand se repeta
in aceiasi ochi
aceeasi lebada?
Cand se petrece
bobul in spic
si ramane spicul rece?
Cand painea
se egaleaza cu pr una
si rasare luna?
Cand n-oi mai avea intrebari,
ce altceva o sa am?
|