Pentru Grigore Vieru
Odata, in fata volumului cu paginile desfacute,
Citeam f lorile unei gradini, samanta in fr ucte.
Erau pline de grai si zumzaiau albinile
Pe taramurile sufletului,
unde se-mplineau gradinile.
Din lumini si fara de umbre, clare ca raza
Cu bucuria prietenului imi traiam timpul si casa.
De vedeam o zare, orizontul in picuri de roua
Poezia si pasarea se sfatuiau amandoua.
Si era intr-o zi cand inima era grea,
Ca tot ce numeam cantec, inima adanc chibzuia.
Ziua aceea am petrecut-o cu usa deschisa larg
In gradina prietenului si-a poetului drag.
|