Iubito, nu-i nimeni azi in cetate.
Nici timpul pe-aice nu trece.
Un gol demoleaza piatra in zid
Si se varsa-n grea singuratate.
Pe poar ta povar nita de vant la-ntamplare
Creste muschiul si ierburi salbatice,
De parca mort e si sufletul pietrei
De-o-ndelunga si dureroasa uitare.
Doar noi amandoi si-a noastra iubire,
Ratacind fericiti, pe-aici am ajuns.
Iubito, nu-mi spune nimic. Sa tacem.
Sa-nchidem ochii, ca sa nu mai admire.
|