Am cules frunze si ne-am intors acasa.
Am impodobit cu ele peretii
Ne-am inchinat, indragostiti, de padure,
Ne-am inchinat acestor portrete,
Sau cioburilor de viata,
Sau acestor moarte fete
Cu zambetul difuz.
Stateam imbratisati.
Priveam unul la altul in ochi,
Buzele noastre fierbinti se cautau prin roua,
Si tu mi-ai spus:
"Viata ne apartine noua."
Aveai o frunza la piept
Ca o stinsa lumanare
Care
Nici nu mai fumega.
Ti-am soptit plin de roua:
"Si frunzele-acestea ne apartin noua"
|