La casa Lisandroaie

Si se-mbarbatau pe-o clipa
Iar la trai si la samanta,
Adunand fara risipa
Inima intr-o credinta.
Le ardea in ochi indemnul,
La copii si la campie,
Pan-ce seara untdelemnul
Mai suia intr-o faclie.
Nu stiam cu ce se-ncheie
Luna-n cer si cum petrece,
Dar stiam ca-ntr-o scanteie
Pe la usa noastra trece.
Seara-ncet in cuptorase
Ardea focul ca un vis
Auzeam ca prin orase
Viata e ca-n paradis.
Dar noi ochiul ni-l prindeam
De un fum ce-l scoate paiul,
Era simplu ce spuneam,
Ca sa nu te taca graiul,
Ca s-avem puteri pe maine
La cosit in camp lucerna,
Mestecam mancarea bine,
Stapaneam in somn o perna.
Blanda ne-nvelea odaia
Cu odihna ei senina,

Scuturand din noi vapaia
Ce curgea din vana-n vana.
Iar in zori, cand roua pica,
Ne-nsiram spre-ogoare pasul
Avea vremea ora mica,
Scurte sarbatori necazul.