Intre flori de macies, 
Ca un dor, petala roza 
Rasufla parfum la geamuri 
Peste-a verilor osmoza. 
Si-ncalzea ograda noastra 
Cu mirozna prelungita, 
C-o mancam cu mamaliga, 
O-ntingeam c-un dop de pita. 
Si-avea gust nespus de bun, 
Ca un strop de leac in gura, 
Maciesul la fereastra, 
Scuturat in bautura. 
O poveste ce-o soptea 
Prin amurguri vara vantul, 
Coperind cu floare calda 
Ce rotea cu noi pamantul. 
Si-amintea fiinta lui 
  Mii de fete scuturate, 
  Ca-mi parea si vesnicia  
  Din petale colorate. 
  Asa mult aveam a-i spune, 
  Ca-l simteam cum sta pe buze, 
  Leganand pe creanga spinul, 
  Scuturandu-se de fr unze. 
  Iar cand toamna-l paraseam 
  Asa singur printre brume, 
  Imi parea ca se sfarseste 
  Cel mai dulce basm al lumii. 
 
 |