Larga suflare, tanara inima,
Cum aeru-n tine s-a r upt?
Si gandul se teme de moarte,
Si-mbatraneste-ntr-o clipa, ca zgura.
N-au glas sa vorbeasca ochii inchisi,
Sub pleoape dragostea se face de piatra.
Plange mireasa ca o floare batrana
La crestetul mirelui ei.
O, mirele mort e ca raul ce seaca,
Pamantul sub el e fara de rod.
Se roaga, dar cui, femeile-acestea in lacrimi,
Cand moartea-l cuprinde ca pe-o sarbatoare
de-a ei
Si-l mangaie lina.
O, tanara inima!
Ce-i aer u-n care nu mai este lumina?!
|