Monumental
Final
De toamna.
Portretul unei ruginii picturi
In rama vechii cataturi
De ploaie.
Iar br uscele franari de vant
Portretul galben scuturand
Rup culoarea si-o-mpresoara
Pe-un scartait prelung de moara.
Ca-nvechit cuvantu-n limba,
Portretul r uginiu se schimba,
Se tot rareste si se spala
Pe-a toamnei limpede finala
Si bruscele franari de gand,
Licoarea buzelor pornind,
Starnesc o soapta de cuvinte
Cu vechi ecou de Ia aminte!
Aproape-i tot
Monumental
Picturi de toamna in final,
Si-n rama stropii cad pe rand,
De ploaie
|