De-as reteza capetele verii,
adica
o zi de-nceput
si alta de sfarsit,
ar curge sange din flori
si foc din vita de vie.
O casa fara de usi,
in care n-as putea sa ma-nchid,
e timpul verii trecand.
Beau din tarana lichidul aprins,
ca sa pot intra in vis.
Beau un sfarsit de vara si-mi place
bautura aceasta in care s-au scuturat copacii.
Gust din roditul sfarsit de foc
stropul unui noroc.
Prin matasele din iunie,
pe raza fierbinte a lui iulie,
pana-n covor ul din august,
cu sufletul ros de caldurile brune,
sa mi se-ncheie intr-o litera numele,
ma urc intr-o ploaie de toamna,
iar aceasta inseamna
ca focul vitei de vie s-a stins,
adica prietenul meu,
si-am ramas singur,
si-am ratacit prin toamna,
si-am tot repetat:
A-a-a-a! U-u-u-u!
|