Eu insumi m-am speriat de mine!
Asa de-mpietrita mi-era fata!
Sub camasa-mi vorbea
Sufletul prin niste semne
Pe care nimeni nu le cunostea.
O, prietene, eu insumi m-am speriat de mine!
De-acolo, de pe varful stancii,
Cand umbra mea se lasa peste vale,
Am vazut doi tarani:
Erau tata si mama,
Umbra mea o duceau in spate
S-o-mprastie
Pe campuri
|