Ovid

Vezi toate poeziile poetului



Pe marginea marii de doliu, de-a lungul sterselor urme ale ratacirilor mele, de-a lungul gemetelor din vechi osandite sub stele, la
Pontul
Euxin izgonit cu pustiul si gandul

spumega monoton valul sub rocele sumbre, - prin muzicalul exil sorb lanced suspin de toamna.
E poate soarta care astfel indeamna la incheieri zbuciumul unei umbre.

Sa te ascult, mare urnita din inceputuri,
ultimii pasi sa-i inchin treptelor goale,
sa ma adormi in jalea privirilor tale
de ursitoare, bocind pe un leagan de scuturi.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Ovid pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani