Stau privesc la cerul incarcat
De-acel blestem pe vesnicie
De netrecut e-nconjurat
Cu-a cerului inalta temelie.
Si nori negrii involburati
Incearca in zadar s-o sfarme
Si-ncet incet sunt destramati
De propriile arme.
Si cerul tot e-nsangerat,
Si are rani deschise
Prin care-ncet s-a furisat
Luna noptilor aprise. |