|
| Poetul zilei |
| Poezia de azi | Publicul teatrului national de Ion Luca Caragiale Oamenii cari, in vremea noastra, se destineaza producerii artistice sau literare au pe de o parte un mare avantaj: au, ce e drept, dinaintea lor o mina aproape neatinsa - o societate si o istorie nationala, care pana acuma n-au fost zugravite decat foarte superficial; au insa, in schimb, si o foarte mare greutate: se gasesc in fata unui public asa de amestecat, asa de lipsit de unitatea de cultura, de traditie si de conceptie, incat ii e aproape imposibil sa-i afle acestui public o coarda comuna, sa stie cu ce si cum l-ar putea interesa deodata, macar in mare parte, daca nu pe tot acest public, care n-are deocamdata alta unitate decat doar numele de public romanesc.
Citeste Proza completa | | | |
|
Marturisire
|
|
|
Ii vorbeam fara sir, era atit de inocenta incit eram nevoit
sa par mai cumsecade decit eram in realitate;
nu intelegeam ce vroia sa-mi spuna sau sa-mi transmita prin gesturi
abia perceptibile -
asta m-a cucerit imediat in gradinita cocheta din fata casei cu etaj;
era o caldura apasatoare,
tineam palmele deschise si-i simteam greutatea ca pe a unei bile de plumb
in podul palmei.
Sint scrisi pe piatra de mormint, ii spuneam, anul nasterii si al mortii,
intre ei - o liniuta: asta inseamna viata;
abia am terminat sa-i spun asta cind un reflex al ceasului ei,
la o miscare intimplatoare a miinii,
mi s-a infipt in ochi, a trebuit sa tac.
eram cu totii asezati la masa, foarte protocolari, printre noi multe persoane importante, nenumarate amabilitati, o atmosfera fasta, deci, greoaie, mobile masive, scaune inalte tapitate cu piele, pe care sedeau si vorbeam nimicuri, miniciuni in special, complimente la adresa celor de fata si injurii adresate celor absenti, care, probabil, ne birfeau pe noi in alte parti.
Mincam bine, cu o lacomie caracteristica, femeile si barbatii incepusera deja sa se priveasca insinuant-senzual, broboane de sudoare pudrau buza superioara a unora dintre noi. Cind a intrat pasarea. Era o vrabie, intrase pe fereastra deschisa, a lovit cu trupul ei cafetiera, citeva cesti, s-a izbit de oglinda mare de cristal, cit pe-aci era sa-i loveasca pe unii cu aripile peste obraz. A rasturnat vaza enorma cu garoafe. Noi toti taceam ast timp. Ne uitam incremeniti si sinistri unii la altii. Pasarea s-a mai zbatut citeva clipe si a zburat pe fereastra. Noi am mai stat putin, intelegindu-ne tacit din priviri, la fel de lasi, ne prefaceam ca nu s-a intimplat nimic si am plecat la casele noastre Nici nu am clipit atunci, dar am contenit sa vorbesc. Am inteles ca e tirziu si suprefluu chiar daca stralucirea aceea mi-a ascuns pozitia limbilor ceasului. Am plecat si iata-ma aici, linga tine, povestind.
|
|
Pune poezia Marturisire pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|