Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Dimitrie Bolintineanu
(1819 - 1872)

163 Poezii

Poezia de azi

Tristete, singuratate
de Nicolai Costenco


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Marturisire

Vezi toate poeziile poetului






Ii vorbeam fara sir, era atit de inocenta incit eram nevoit
sa par mai cumsecade decit eram in realitate;
nu intelegeam ce vroia sa-mi spuna sau sa-mi transmita prin gesturi
abia perceptibile -
asta m-a cucerit imediat in gradinita cocheta din fata casei cu etaj;
era o caldura apasatoare,
tineam palmele deschise si-i simteam greutatea ca pe a unei bile de plumb
in podul palmei.
Sint scrisi pe piatra de mormint, ii spuneam, anul nasterii si al mortii,
intre ei - o liniuta: asta inseamna viata;
abia am terminat sa-i spun asta cind un reflex al ceasului ei,
la o miscare intimplatoare a miinii,
mi s-a infipt in ochi, a trebuit sa tac.

eram cu totii asezati la masa, foarte protocolari, printre noi multe persoane importante, nenumarate amabilitati, o atmosfera fasta, deci, greoaie, mobile masive, scaune inalte tapitate cu piele, pe care sedeau si vorbeam nimicuri, miniciuni in special, complimente la adresa celor de fata si injurii adresate celor absenti, care, probabil, ne birfeau pe noi in alte parti.


Mincam bine, cu o lacomie caracteristica, femeile si barbatii incepusera deja sa se priveasca insinuant-senzual, broboane de sudoare pudrau buza superioara a unora dintre noi.
Cind a intrat pasarea.
Era o vrabie, intrase pe fereastra deschisa, a lovit cu trupul ei cafetiera, citeva cesti, s-a izbit de oglinda mare de cristal, cit pe-aci era sa-i loveasca pe unii cu aripile peste obraz.
A rasturnat vaza enorma cu garoafe.
Noi toti taceam ast timp.
Ne uitam incremeniti si sinistri unii la altii.
Pasarea s-a mai zbatut citeva clipe si a zburat pe fereastra.
Noi am mai stat putin, intelegindu-ne tacit din priviri, la fel de lasi, ne prefaceam ca nu s-a intimplat nimic si am plecat la casele noastre
Nici nu am clipit atunci, dar am contenit sa vorbesc.
Am inteles ca e tirziu si suprefluu chiar daca stralucirea aceea mi-a ascuns pozitia limbilor ceasului.
Am plecat si iata-ma aici, linga tine, povestind.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Marturisire pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani