Mai intii crezusem ca este in doliu,
mergeam privind in pamint si i-am vazut pantofii negri, mici, de lac,
apoi am ridicat privirea -
ciorapi negri, fusta neagra, bluza neagra.
Se indrepta grabita spre mine, era foarte tinara
si purta o palarie roz.
Ea nu era in doliu, ea era foarte moderna.
cred ca o anumita neglijenta vestimentara poate da o nota de distinctie - dar fiinta
ei interioara este imbracata ca un clovn, un costum jumatate alb jumatate negru (in
partea stinga negru), mai avea desenata pe obraz, cu fard, o lacrima, la circ se ride,
dar cum sa rizi de o lacrima? Contrastul culorilor (alb-negru, roz-negru, galben-
negru). neasteptat, este fatal pentru unii ochi neobisnuiti cu. violenta gesturilor
potrivnice, o, miresele, filosofii gimnasti, maoistii, soldatii
Daca si-ar fi scos palaria si ar fi asezat-o in cuier -
atunci ar fi fost in doliu.
Apoi si-ar fi pus-o cocheta pe cap si ar fi fost iarasi foarte moderna.
Daca ar fi repetat miscarea aceasta de mai multe ori
putea fi, in zece minute, de zece ori indoliata si de zece ori foarte moderna.
Mi-as fi dorit atunci, in strada, sa apara dupa colt o banda de derbedei,
sa-i smulga de pe cap palaria si s-o arunce, rizindu-si de ea, de la unul la altul,
apoi sa mi-o paseze mie.
|