Era-n acel spoit laborator
Cu ins celebru pus pentru decor
O vesnica balanta Mohr-Westphall
Cu brat intins, cu tije de metal
Ce scanteia-n amurg, insingurata
Pe lespedea cu vine de agata,
De sub clestar, in triburi, cete, secte,
Luceau alaturi prinse-n ac, insecte
Si-un tom deschis ivea paduri temute
La pagina o mie patru sute.
Nimic nu se clintea-n acea odaie
Cu folii roz si flori de ciumafaie
Ci numai in duminici cand eleve
Cu fruntea palida si sorturi breve
La dascali slefuiti in negru stins
Rosteau istorii cu vestitul ins,
Se apleca sub clopotu-i oval
Cer, cumpana balantei Mohr-Westphall.
|