| Era-n acel spoit laborator Cu ins celebru pus pentru decor
 O vesnica balanta Mohr-Westphall
 Cu brat intins, cu tije de metal
 Ce scanteia-n amurg, insingurata
 Pe lespedea cu vine de agata,
 De sub clestar, in triburi, cete, secte,
 Luceau alaturi prinse-n ac, insecte
 Si-un tom deschis ivea paduri temute
 La pagina o mie patru sute.
 Nimic nu se clintea-n acea odaie
 Cu folii roz si flori de ciumafaie
 Ci numai in duminici cand eleve
 Cu fruntea palida si sorturi breve
 La dascali slefuiti in negru stins
 Rosteau istorii cu vestitul ins,
 Se apleca sub clopotu-i oval
 Cer, cumpana balantei Mohr-Westphall.
 
 |