| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Muntii de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pe malul Stixului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Leonid Dimov
|
|||
|
|
|||
| De-aci din inaltime v-am zarit, Infirm atotputernic din nascare Am fost cand m-ati omis si v-am iubit Iar dorul vi l-am stins in fiecare, Tineti-ma-n stergarul cumpanit Eu rau nu pot sa fac, n-am madulare: Sunt numai trunchi cilindric slefuit Purtand un cap cu ochelari de soare. Cand vom ajunge insa langa Stix Pe mal, la semnul meu, va fi racoare Si vom zbura caderi mangaietoare. Atunci va voi privi atat de fix, Atat de straveziu voi fi in zare Ca toate se vor stinge in uitare. XIV Lasati nopti cu vifor iarna sa se-mbete Fosnetul de pulpe calde presimtind Cu mascari de sange sparte sub namete Unde dorm negresele pentru noi visand Cum dansau gonite de samani in cete Cercul ingustandu-l lenes pana cand Ulii de-ntuneric preschimbati in fete Locul lor din umbra II-1 luau zambind. Puneti ivar sumbru, ferecati su usile Asteptati caci ele vor veni de-a busile Revarsand pe prispe inaltimi si bezne Si de ger dansa-vor pe dale sonore Cum dansau desculte vara in Azore. invartind ineluri de metal la glezne. XVII E-aproape noapte si te-am prins de maneca, Traverse negre ne pandesc de sus Ametitor, la inaltime mana Imagini de palate in apus Vom dezerta ca noaptea sa ramana In jur de obelisc in mijloc: fus, Plutind impestritata si stapana Pe-un sunet alb spre cheiuri rosii dus, O, cat eram de veseli amandoi Gradinile din dosul casei roi De fosnet ne trimiteau ofranda Acum simtim in stersul planisfer Cu fundul marii din argint si fier O lacuita-n abanos Olanda. XIX Deodata cum mi-am sfartecat lumina Si cata umbra-ai revarsat pe rufe O nor sonor duminica-n gradina Biserici cu boabe albe-n tufe. Eram cu totii veseli in rugina Amurgului apoi ai pamatufe intins-am, de pelin, sa-nceapa cina Copiilor cu funte su zulufe. Apoi am adormit visand ca iar Trezi-ne-vom sub boabe de clestar Frunziselor zambind a mangaiere Si cum urcau si coborau iutind Streini, pe biciclete de argint, Cand ne-am trezit de piatra printre ere. XXV Lumina fara sursa care-nveleste obiecte Fragila densitate cu varf zodiacal Acum urnesti din spate cu moliciuni perfecte O luntre sub albastrul frunzis de peste mal Si dorm residefate pe limb oval insecte Si trec gradinile de nuferi, tenace, in aval, Si totul lent convergent spre vechi cladiri suspecte Dormind peste abrupturi cu nume tropical Vasleste doar cu stanga sa ne oprim la moara Coboara pleoapa lumea de dinapoi sa moara Urca-vom: saci de umbra razand pe estacada Aduna-ti dup-amiaza intr-o basma usoara Si-atarn-o de donjonul cel mai de sus c-o sfoara Sa penduleze-n golul mai alb, ca de zapada. |
|||
Pune poezia Pe malul Stixului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |