- Spune-mi: crezi in Dumnezeu?
- Nu.
- Bine, dar sta acolo, mereu!
- Unde? 'n suportul ala ce ne priveste?
- Mda. El este. Rugineste
Peste tot. Cand vrabie, cand cardinal,
Cand balaur de carpa, acefal
Stia ca nu cred si zambea.
Aici e trist. Are privirea grea.
- Femeile-l fac sa simuleze.
- Ce?
- Stiu eu, poate cum stau ele, viteze.
Ciute in fata marilor fiare.
Priveau amandoi la disperare
Suportul tulbure, de argint patat
Pe damascul verde cu macat,
Suportul rece-n altarul gol
Cu iluzii de suporturi in carambol.
Metal tutelar in stravechea zi.
Inchisera ochii. Sfesnicul pieri.
|