Vis septentrionic

Vezi toate poeziile poetului



In acea noapte cu apa abrupta
Eram comandantul unei nave de lupta.
O nava densa neluand in seama
Oceanul spintecat in arama.
Echipajul de pe punte, de la carma,
Din odaia telegrafelor fara sarma,
Din rotonda imenselor masini vopsite,
Eram eu, dar la varste diferite:
Jucandu-ma cu cercul in sala de mese,
Adolescent in bucatariile cu negrese,
Negru la dizele, de unsori,
Ofiter de cart, salutandu-i pe calatori
Care tot eu eram ierborizand mente
Culese din diverse continente.
Eu la gabie, la bompres, la vinci
Executandu-mi ordinele din cinci in cinci,
Ordinele date de mine ultimul din hora
Cel care scrutam tenebrele la prora.

Trecusem elegant de ultimul fiord,

Navigam de placere mereu spre nord,
Iata ursii dormitand pe banchize,
Iata mult in spate insulele Frize,
Iata cum ingheata totul; doar o carare
Neagra, cu lampadofore la fund de mare.
Cat am navigat pe aceasta singura cale
Privind aplecat la magnificele animale
Ce se zbenguiau submers
Cat si incotro am mers
N-as putea spune.
Doar ca dintr-o data sub palide iridii de lune
Am vazut, dincolo de gheata, de zapada,
Cum se deschide (cafenie pe verde inchis) o rada,
O mica rada septentrionala,
Neverosimila, melancolica, ilegala,
Cu numai trei ceainarii pe tarm. Ce tacere
Cobora din spate, din codrii de conifere,
Cum mai beau nordicii locuitori dintr-o rasa uitata
Ceaiul acela de mirodenie ciudata!
Mai venea cate un copil de eschimos
Sa cumpere zmeie cu ornament pilos
Si le-nalta sus in noapte
In spatele ceainariilor. Pe mormane de conuri rascoapte.
Cum se prefaceau cu totii ca nu stiu de tunurile mele,
De tunurile de pe nava mea sticlind din otele.
Am coborat pe tarm in pas de dans,
I-am strigat pe nume: Dagobert, Vsevolod, Hans,
Am dat ocol bacaniilor lor jegoase,
M-am impiedicat de otgoane, de oase
Si m-am trezit iar privind pe fereastra joasa
Cum jucau femei sub palma rugoasa.
Femeile dulci, femeile lor,
Ale septentrionilor,
Vrajitoarele pacatoase si trandafirii
Date diavolilor in zale prin turbarii.
Atunci m-a cuprins o manie, un tropot,
M-am urcat pe bord si am sunat din clopot,
M-am dat cu nava indarat, la cateva leghe,
Am observat cum ochiul stang al nordicilor statea de veghe,
Cum ma privea tinta, desi cu celalalt
Mangaiau boiul femeilor inalt,
Si n-am mai vazut nici oameni, nici bunuri,
Am tras din toate cele o mie de tunuri
O data, de doua, de sapte ori,
Pana cand s-au ivit din otel niste zori
Pravalind dimineti peste apa abrupta,
Peste oceanul fara tarm, peste comandant, peste nava de lupta.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Vis septentrionic pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani