| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
La sat
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Leonida Lari
|
|||
|
|
|||
| Caderea surda-a ploii si chipul tau in gand, Un rau de libertate sub luna delirand Si dura nostalgie ce-aproape m-a invins in casa parinteasca, langa un foc aprins. Asa de simple toate si minunate-asa, incat iti pare traiul un vis pe-aceasta stea. Nu plange, mama Uite, suvoaiele-au pornit. Ca timpul care-n nimeni nicicand nu s-a oprit, E sesul plin cu apa si toarna ne-ncetat Si drumul ca un peste inoata catre sat. Nu plange, mama Cate-s - isi au un ceas al lor. Te uita, peste ape paseste-un calator, Ba il zaresc pe creasta, ba iarasi parca nu-i, Cu cat mai grea povara, - cu-atat numai a lui. Privindu-l cum se zbate, imi amintesc durut Ca dorul razbunarii pe-atatia i-a pierdut, De la o vreme, insa, cum inima-mi ascult, O ploaie ciobaneasca m-ar razbuna mai mult. Miros de nuc patrunde prin larg deschisul geam, Nu port cuiva vreo pica si mahne mici nu am, Iar chipul tau, iubite, ce-n gand atat l-am dus, Cum cumpana saltase, cum se-abatuse-n sus. Pesemne-asa e datul, nu zece intelepti, Ci greutatea noastra, doar ea ne tine drepti. Dar si durerea ceea se spulbera incet, De-acu-i o amintire duioasa de poet. Da focul tare, mama, si n-ar mai fi sa plangi, Nimic mai sfant ca mana cu care ne atingi, Nimic mai drag ca locul in care cantu-mi zic, Nimic etern ca duhul, cu-adevarat nimic. |
|||
Pune poezia La sat pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |