Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
intors cu fata la peretele fara fereastra: furtuna s-a potolit si ciorile au
inceput sa zboare din nou afara? inchide strans ochii. Simte cum ii revine curajul: intins imbracat in patul cu tablii, impregnat cu toate mirosurile puturoase ale vietii. Ale pietei. Ah, o intoarcere
acasa, din
spitalul de nebuni, acum, e atat de putin
glo.noasa Totusi. Va
cauta sa obtina mai intai bunavointa proprietarului
Cartii Sfinte, de la salonul de la
intrare: ca
din cauza inmultirii formatiunilor cristaline pe
care le contin eu in celule, ii
va spune, e recomandabil sa-i dea voie sa plece, liber, sa
nu mai fie persecutat.
Ce caraghioasa nadejde: dupa
ce va externat, va veni la taraba, parca se vede, in piata orasului singur si
ce-o sa faca ? O
sa-si vanda sufletul? Fireste, nu sufletul care va hotari viitorul
lumii isi
deschide incet-incet ochii. Si
la razele lunii descopera, aplecat peste el, o fata hidosita de niste umflaturi multicolore, cu buzele tumefiate si intre ele cu niste colti negri
Pune poezia Persecutat pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.