Acolo-n tara nimanui privighitori s-abat prin an si canta fara de temei pe munte unde-am stat noi doi, la loc de blestem si alean.
Pe munte unde-am stat noi doi si-n freamat s-a-mplinit ursita, c-un corn in fruntea lui de basm un murg sa vie, cum as vrea! Sa-mi sape groapa cu copita.
Un murg sa fie, nu al meu, ci nazdravan si de pripas, acolo-n tara nimanui sa ma ingroape, unde-n gand din ceasul cela am ramas.
Si-apoi prin tara nimanui privighitori de foc in an sa cante lung si cu temei. Pe munte unde-am stat noi doi la loc de blestem si alean.
|