Brumar

Vezi toate poeziile poetului



in cumpana cu tot ce-a fost, pe-o dara de
lumina, inaintam prin foi, prin aur ravasit, prin bruma
fina. in nestire, ici si colo, manile ne umbla prin cupele de flori, prin cele de pe urma.
De n-ar fi fost zadarnicit de-un crud brumar, polenul ar mai fi putut sa fie inca jar.
Si umbrele ni le vedem, in spatiul fara
prisacar, deodata nefiresc crescute printre lemne in rariste cazand, ca pe cadranul plin de
semne al unui ornic alb solar.
Albinele mai au o zi in toamna, pe afar' si-n cosnitele impletite din nuiele, o zi mai au cand trebuie sa-nvete anevoioasa toata arta, mestesugul mut de a pastra-nauntru pentru ele ardoarea verii ce-a trecut.
Ne sfasie pe amandoi un zumzet lung in aer
falnic, ne doare-albastrul.
La noapte-i ceasul hotarat coroanele sa cada, surd si dintr-o data, din copaci, cutremurand meridianele c-un
jalnic mulcom fosnet.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Brumar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani