Ca o pulbere de-argint inghetase roua. Brumele s-au nascocit — Era ziua doua.
In dumbravi incremeneau stinse-n scrum de vise ca-ntr-o lume de cristal sevele inchise.
Pe sub zarea unde rar ne era popasul, ne lasam pecetile — urmele, cu pasul.
Cu al Ariadnei fir insemnam intinsul — pentru cand ne-om parasi albul, paradisul.
Brumele s-au nimicit — era ziua noua. Duhul lumilor prea cald dezghetase roua.
Mulcom inca scumpul gand catre-un loc ma-ndruma, unde soarele iti bea urmele din bruma.
Pune poezia Cantecul BRUMELOR, urmelor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.