Din belsugul de verdeata carabusul de arama vine din turnatoria verii, sa-l luam in seama.
Zgomotos ca o reptila printre vreascuri se avanta, sa arate ca-i din lumea celor ce nu prea cuvanta.
Prinse veste de viata ce se-ncinge, rug, in umbra unde ne-am intins, tu, basmul, eu, ardorile si tundra.
Carabus te ia cu iures. Te incearca pe la glezne. II alungi, el vine iarasi. Pe-alta parte e mai lesne.
Ca suveica randunica tese panzele de vara. Ah, ce cald e! Va sa ploua ecvatorial pe seara.
Susur mare de lacuste si de gaze fara numar. Carabusul de arama s-a oprit pe caldu-ti umar.
Misca? Sta sa-nchege ganduri? Se destinde? Se descalta? Parc-ar sti ca de pe umar numai zborul mai inalta.
Si o ia catre stapanul iulie, cuptorul - astru, sa ne duca fericirea spre uitare in albastru.
|