| Sa lasi in urma o iarna cu viscole, cu tenebre si suferinti, e usor,
 o, cat de usor, cand in martie
 auzi, prin frunze uscate, mari osteneli,
 un carabus de aur
 facandu-si drum in lumina.
 Ce sunet stiut!
 Cand genele-n noapte se zbat
 lacrimand pe perna de canepa,
 totul s-aude la fel.
 
 
 |