Camp alb. Descinde-ntrupat din funingei 
  un corb.Il vezi, fetita mea, Ana?
  In toamna pe-aici se stingea aurie povestea,
  tasnea veverita, cadea castana.
Corbul isi masura pasul, scrie-n zapada 
  nou testament, sau poate o veste cereasca, 
  pentru cineva care ar trece prin tara
  si n-a uitat de tot sa ceteasca.
Noi, oamenii, noi am uitat.
a1937i