Subt o geana de dumbrava sparg mistretii luncile. Cornul suna, canii latra, auie speluncile. Vino si tu. Vanatoarea drum deschida-ne pe grind spre arhaice izvoare si spre evul de argint.
Vom lasa in urma noastra
cugetul, cetatile.
Si-om starni din asternuturi
rosii vietatile.
Veverita coada-lunga
sare ca o flacara.
S-a purces prin plai alaiul,
sulitele scapara.
Chiotind se tin gonacii catre iezere si stanci, unde jneapanul se-ntinde catarandu-se pe branci. In Arcadia de brume tapii negri-s fara griji, isi ridica numai capul, cand din fundul vaii strigi.
Sangelui i s-or deschide
prin paduri lacatele.
De pe frunti de cerbi, din coarne
strangem nestematele.
Sus, la capatul baladei,
arsi de sete fara leac,
incorda-ne-vom sageata
dupa nori - prin vant de veac.
|