| Numai in arbori inelele anilor mereu se largesc.
 in trupul meu timpul sporeste subtire
 de la o zi mai firav - la alta, subt crugul
 ceresc.
 Tinere sunt inca, tinere toate popoarele -
 Eu, fiul lor, cat de batran!
 Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din
 adancuri.
 Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingan.
 Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf de subt scoarta in lamura dau.
 Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca.
 Eu trepte in sus - nu reiau.
 
 |