In amintirea taranului zugrav

Azi traiesti in legenda ta
cum ai trait in campuri si in sat:
Mi-aduc asa de bine aminte
de manile tale grele ca tavalugul
cu care pecetluiau samanta-n aratura.
Mi-aduc aminte de ochii tai verzi ca mura necoapta
si de mestesugul bland cu care zugraveai
sfinti atat de fragezi
parca veneau de-a dreptul din luna.
Erai prieten cu toate minunile.
O fata ti-a venit in ograda sa-ti zica:
Spune-mi, spune-mi, cum s-a nascut
pruncul Isus fara tata?
Intr-o icoana-nchipuita de tine
i-ai aratat in aur si-n albastru ceresc:
Astfel stat-a Maria-n genunchi,
cu ciocul intins peste ea
o pasare, plutind, a scuturat o floare.
Ce-a mai venit se poate-asemana numai c-un vis.
Din pulberea de floare
cernuta peste tanarul ei trup
fecioara Maria
a legat rod ca un pom.
Nu semana cu-aceasta abia soptita poveste inima ta?
Erai numai om, si totusi cand ai murit
s-a adunat mult norod in pragul tau,
crezand ca fara veste te vei ridica la cer
si vei inalta cu tine satul si parnantul.
a1924i