Cu lira mea de grindini bantuita, patrunsa dureros de-un nor, as mai putea, in jocul varstelor, cu tineretea ta alaturi in arena pe nisipul rosu sa cobor.
Cu tineretea ta albastr-alaruri
as putea si spada sa mi-o-ncerc
cu un mistret - in tara abatut, cutropitor,
cu colti crescuti din neguri catre viitor -
sa-l strang, silindu-l tot mai mic in cerc.
Ce n-as putea cu tineretea ta arzand alaturi! Dar cum, cand jocul inceput mi-o cere, cum voi invinge timpul pus - vai, ca un scut de aur intre noi - tu rasarit si eu apus?
|