Padurea fantastica de Constantin Nisipeanu In dimineata asta dominata de farul albastru al cerului o fata cu trupul de frunze nespus de frumoasa trecea agale printr-o padure fantastica cu arbori de carne si cu arbori de piatra si fata mirosea a lemn de santal si a departari
Stelele, ce-i drept, mai sunt deasupra, toate,
dar Dumnezeu ne trece sub tacere.
Tenebrele n-au capat, lumina n-are inviere.
Inima mea - e-o carte care arde,
un bocet
in mijlocul Patriei.
Pune poezia Inima mea in anul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.