La cumpana apelor

Vezi toate poeziile poetului
[1933]



Tu esti in vara, eu sunt in vara. in vara
pornita catre sfarsit, pe muche-amandoi la cumpana
apelor.
Cu gand ducaus mangai parul pamantului.
Ne-aplecam peste stanci, subt albastrul
neimplinit.
Priveste in jos!
Priveste-ndelung, dar sa nu
vorbim.
S-ar putea intampla sa ne tremure glasul.
Din poarta-naltimei si pana-n vale imbatraneste, ah, cat de repede, apa.
Si ceasul.
E mult inapoi?
Atata e si de-acum inainte cu toate ca mult mai putin o sa para.
Ne-ascundem stins arzand dupa
naluca de vara.
Ne-nchidem inima dupa nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboara ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit.
De-aici luam iarasi
drumul spre tarna si valea tradate-nmiit pentr-un cer chemator si necucerit.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia La cumpana apelor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani