Lauda suferintei

Vezi toate poeziile poetului
[1957-1959]



Atatia dintre semeni nu prea stiu
ce sa inceapa-n zori cu suferinta.
Ei nu-si dau seama nici spre seara de prilejul
chemat sa-nalte mersul, cunostinta.
Suferinta poate fi intuneric, taciune in inima,
pe frunti albastru ger,
pe coapsa ea poate fi pecete arsa cu fier,
in bulgare de tarana
o lacrima sau sambure de cer.
Nu mai calca pe pamant
cine calca-n suferinta.
Ea schimba la fata argila, o schimba in duh
ce poate fi pipait, duios, cu stiinta.
Tata, carele esti si vei fi,
nu ne despoia, nu ne saraci,
nu alunga de pe taramuri orice suferinta.
Alunga pe aceea doar care destrama,
dar nu pe-aceea care intareste
fiinta-ntru fiinta.
Fa ca semenii nostri,
de la oameni la albine,
de la-nvingatori la biruiti,
de la-ncoronati la rastigniti, sa ia aminte
ca exista pretutindeni si aceasta suferinta,
pana astazi si de-acum inainte
singura legatura intre noi si tine.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Lauda suferintei pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani