In seara aceea, cu grave tumulturi in urma, ceva se schimbase nespus, *
aci-n pamanteana epoca, de neguri si huma, si-n megiese lunare tinuturi, de sus. Dobandise taramul carate pe nici un cantar incercate.
De argint se facurta, o, treptele, fruntile - martore pure izvoadelor din univers. Iar noi ne ghiceam izbaviti din penumbre, ca doua fapturi de matase in mers.
In ceasul acela inalt, de-alchimie cereasca, siliram luna si alte vreo cateva astre in jurul inimilor noastre sa se-nvarteasca.
|