|
| Poetul zilei |
| Poezia de azi | Publicul teatrului national de Ion Luca Caragiale Oamenii cari, in vremea noastra, se destineaza producerii artistice sau literare au pe de o parte un mare avantaj: au, ce e drept, dinaintea lor o mina aproape neatinsa - o societate si o istorie nationala, care pana acuma n-au fost zugravite decat foarte superficial; au insa, in schimb, si o foarte mare greutate: se gasesc in fata unui public asa de amestecat, asa de lipsit de unitatea de cultura, de traditie si de conceptie, incat ii e aproape imposibil sa-i afle acestui public o coarda comuna, sa stie cu ce si cum l-ar putea interesa deodata, macar in mare parte, daca nu pe tot acest public, care n-are deocamdata alta unitate decat doar numele de public romanesc.
Citeste Proza completa | | | |
|
Moartea lui Pan
|
|
|
I
Pan catre nimfa
Cu strai de broasca-n par rasai din papura,
o unda
vrea sa te cuprinda si nisipuri prind sa fiarba.
Ca dintr-o nevazuta amfora rotunda
iti versi mladie trupul gol in iarba.
Si vana de la tample imi zvacneste
ca gusa unei lenese soparle
ce se prajeste-n soare,
miscarea ta mi-adie murmur de izvoare.
Ca panea calda eu te-as frange,
miscarea ta mi-azvarle clipe dulci in sange.
Nisipuri prind sa fiarba.
Vara,
soare,
iarba!
II
Zeul asteapta
Prin miriste se joaca
soareci si vitei,
iar vitele de vie
tin in palme
brotacei.
C-o papadie
intre buze
o astept
sa vie.
Nu vreau decat
sa-mi port curate
degetele rasfirate
prin parul ei,
prin parul ei
si-apoi prin nori
s-adun din ei
ca dintr-un caier
fulgerele-asa cum toamna
strangi din aer
funigei.
III
Umbra
Pan rupe faguri
in umbra unor nuci.
E trist:
se inmultesc prin codri manastirile,
si-l supara sclipirea unei cruci.
Zboara-n jurul lui lastunii
si foile de ulm
rastalmacesc o toaca.
Subt clopot de vecerne Pan e trist.
Pe-o cararuie trece umbra
de culoarea lunii
a lui Crist.
IV
Pan canta
Sunt singur si sunt plin de scai.
Am stapanit candva un cer de stele
si lumilor
eu le cantam din nai.
Nimicul isi incoarda struna.
Azi nu strabate-n grota mea
nici un strain,
doar salamandrele pestrite vin
si cateodata:
Luna.
V
Paianjenul
Gonit de crucile sadite pe carari
Pan
s-ascunse intr-o pestera.
Razele fara de-astampar se-mbulzeau
si se-mpingeau cu coatele s-ajunga pana la el.
Tovarasi nu avea,
doar un paianjen singurel.
Iscoditor, micutul isi tesuse mreaja de matase
in urechea lui.
Si Pan din fire bun
prindea tantari celui din urma prieten ce-i ramase.
Treceau in goana toamne cu caderi de stele.
Odata zeul isi cioplea
un fluier din nuia de soc.
Piticul dobitoc
i se plimba pe mana.
Si-n scaparari de putregai
Pan descoperi mirat
ca prietenul avea pe spate-o cruce.
Batranul zeu incremeni fara de grai
in noaptea cu caderi de stele
si tresari indurerat,
paianjenul s-a-ncrestinat.
A treia zi si-a-nchis cosciugul ochilor de foc.
Era acoperit cu promoroaca
si-amurgul cobora din sunetul de toaca.
Neispravit ramase fluierul de soc.
|
|
Pune poezia Moartea lui Pan pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|