O toamna va veni candva tarziu, 
  cand tu iubito-mi vei cuprinde gatul tremurand 
  si strans vei atarna de mine cum atarna o cununa
  de flori uscate
  de stalpul alb de marmora al unei cripte.
O toamna va veni si-o sa-ti despoaie
  de primavara trupul, fruntea, noptile si dorul 
  si-ti va rapi petalele si zorile
  lasandu-ti doar amurgurile grele si pustii.
O toamna va veni si, mastera,
  din toate florile ce le-ai avut vreodata 
  numai pe-acelea n-o sa ti le ia
  ce-o sa le-asterni peste mormanturile tuturor 
  acelora care se duc pe veci
  cu primavara ta.
  a1919i