Dac-am trai-n aceeasi casa, in chilii vecine,
si n-ai mai trece pe la mine,
nu as putea sa fac vreodata saltul
in consolare. Si as crede ca traim
departe, foarte departe unul de altul.
Dac-am trai-n aceeasi urbe, despartiti prin cateva gradini si printr-un murmur
de vale, si n-ai mai trece pe la mine cu rasul tau si cu luminile tale, as fi incredintat ca departare nu-i alta mai cumplita si mai mare.
Astazi vad ca de pe fluturi a cazut tot smaltul de cand tu pe la mine-anume n-ai mai trecut. O, ce orand! Ma mangaie un singur gand: traim in una si aceeasi lume.
Traim in una si aceeasi lume. Prin urmare
nu suntem chiar asa departe
unul de altul!
Ce gand cu adieri amare
cand anul si-a pierdut tot smaltul.
|