Un tarait de greier cheama luna-n fan. 
Dumnezeu e orb; tantarii-i fac 
o aureola peste cap. 
Eu sunt copilul lui si cum il duc de mana pretutindeni; 
s-ar spune ca-i un cersetor batran. 
Prin vechi paduri, ce-si mai aduc aminte de zidirea lumii 
El m-a invatat sa tac. 
 
Acum ne odihnim in drum, cum am facut de-atatea ori   E-o noapte incarcata de tamaie si de sori.   Agale dintr-un sorb prin fire moi de iarba melci jilavi i se urca-n barba. 
ii zic: «Tata, dupa ce-ai facut 
c-o vorba stelele fara de numar, 
 
Tu le-ai privit mirat - 
si poate-ai zabovit prea mult intru lumina lor cu ochii, 
de aceea ai orbit». 
Fara raspuns m-apasa mana lui pe umar.   Prin gand ii trec minuni adanci si noua.   Pleoapele mi-s umede de roua - si ca sa nu auda 
 
de ce durere-mi bate inima mai grabnic ma ridic: «Tata, sa mergem mai departe». 
O stea de cerul ei c-o lacrima de aur se desparte. 
 |