Cand anul nu-ti este prielnic te-ntorci sa te-mpaci printre umbre. Undeva in trecut te intampina pragul. Cat de aproape una de alta sub crugul albastru, in Lancram, isi stau alaturea cele potrivnice, ziua si noaptea.
Cat de domol se-mpleteste insul acolo cu
legea. Cat de firesc langa vetre se leaga prin vremi volnicia si soarta, si cum se revarsa durerea in talc mai inalt
totdeauna. Traiesc inca mumele. Unde ele se tanguie-n
jale pagana, unde lacrima cade-n tarana,
randunica mai ia si acum cate-o gura de tina sa-si faca sub streasina casa.
|