Nu va mirati. Poetii, toti poetii sunt
un singur, ne-mpartit, neintrerupt popor.
Vorbind, sunt muti. Prin evii ce se nasc
si mor, cantand, ei mai slujesc un grai pierdut
de mult.
Adanc, prin semintiile ce-apar si-apun, pe drumul inimii mereu ei vin si trec. Prin sunet si cuvant s-ar desparti, se-ntrec. isi sunt asemenea prin ceea ce nu spun.
Ei tac ca roua. Ca samanta. Ca un dor. Ca apele ei tac, ce umbla subt ogor, si-apoi sub cantecul privighetorilor izvor se fac in rariste, izvor sonor.
|