Nod 17 de Nichita Stanescu Cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua, ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua.
Nemiscati deodata brazii! Sevele se-asaza-n noapte. Iese linistea din munte unde locul i-a fost stramt. Numai undeva-n prapastii un izvor mai are soapte si o bufnita cuvant.
Strans tinuta sub surdina - ca o palpaire de lumina inima tresare. Si raspunde-n Ursa Mare.
Pune poezia Rasunet in noapte pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.