Cand orice scut are
forma de inima,
nu-i de mirare
ca-n noi insine inima pare un scut.
Ce aperi in noi cu taria
pietrei peste care-am trecut,
inima, tu, ca un scut?
Aperi ce-n dosul tau este?
intaiul suflet al nostru,
amarantul cu vesnica floare, copilaria?
Aperi ce-n noi e poveste, ce n-are nevoie de scut, amintiri sangerande de ghimpi si de roze din vremi de-nceput, amagirea suprema, ardori de pleroma, dragostea alba cu mandra-i aroma?
|