Cand orice scut are 
forma de inima, 
nu-i de mirare 
ca-n noi insine inima pare un scut. 
Ce aperi in noi cu taria 
pietrei peste care-am trecut, 
inima, tu, ca un scut? 
Aperi ce-n dosul tau este? 
intaiul suflet al nostru, 
amarantul cu vesnica floare, copilaria? 
Aperi ce-n noi e poveste, ce n-are nevoie de scut, amintiri sangerande de ghimpi si de roze din vremi de-nceput, amagirea suprema, ardori de pleroma, dragostea alba cu mandra-i aroma? 
 |