Cand prin oras calci lin pe strazi samanta ulmilor, si-n mers in adevaruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?
Cand muschiul de padure mult ne-alina-n vara verde dor si glasul picurat ti-ascult - mai e nevoie de-un izvor?
Cand in bataia vantului mladie umbli pe colnic, pe-ntinderea pamantului mai e nevoie de vreun spic?
Cand intre lipsa si prisos ne bucuram de cate sant si canta pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvant?
Cand iti ghicesc arzandul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazanoapte pana-n sud mai e nevoie de statui?
Cand hoinarind, alaturea, noi mana-n mana ne gasim cu ochii la aceeasi stea - mai e nevoie de destin?
Cand implinirile ne cad subt galaxia ca de fum si prin miresmele de brad - mai e nevoie de vreun drum?
De-ar fi sa dainuiesc nespus in gandul tau, pamant ce sant, din rasarituri la apus mai e nevoie de-un mormant?
|