| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
THALATTA! THALATTA!
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Lucian Blaga
|
|||
| [1951-1957] | |||
|
|
|||
| La tample prea de timpuriu carunt, am fost de fata oare pe la raspantii in zilele cand zece mii de greci se osteneau spre Trapezunt, venind pe-ntoarse cai din Babilon? Cei ce lasau in urma lor praf ridicat din mers - un nor, vazand in zare dunga marii, albastrie, in strigate au izbucnit, curmand un dor: Thalatta! Thalatta! Marea! Marea! De-atatea-mi amintesc, de cazne si parjol, prin toate tarile, de-un vuiet larg ca marile. Sau am citit candva povestea in cronica lui Xenofon - si toate-acestea? Oricum, nebunul chiot, iuresul de bucurie inchis in mine l-am pastrat in amintire vie: Thalatta! Thalatta! Greci, zece mii, ostasi purtand poveri de scuturi si de lanci, candva plugari, pastori, naieri, deserturi strabateau pe unde mielul nu paste, roua firava nu cade, asfodelul nu infloreste. Gloatele-ndurara prin tama arsa rataciri, prin mlastini miasme, foc vertical, amiezi de vara, pe la confinii, intre gand si moarte. Marea zarind apoi lucind, grecii strigara din adancimile fiintei lor, din spulber, catre liman, pana departe: Thalatta! Thalatta! Se inganau talazuri. Fost-am eu de fata? Sau intamplarea mi s-a-ntiparit prin tainite de suflet - ca un mit? Batand taram prin crunte vai si prin netrebnic timp, adesea amagit de dunga sinilie a unei izbaviri mereu visate, se face uneori ca insumi scot nebunul strigat, chiotul de bucurie, si, fara mare-n fata, vestea marii mi-o repet cu ochi pierduti, ca un netot: Thalatta! Thalatta! Prin vremi, demult candva sau nu demult, mi s-a-ntamplat aceasta iarasi. Prin val-vartejul anilor mi s-a-ntamplat. Ma-ntorc, mi-ascut auzul si ascult. A fost aceasta - cand? Sa nu spui: ieri. Subt alte cumpene a fost, subt alti prieri. A fost cand Asia, cu pulbere de oase, se-ntinse peste crestetele noastre, peste meleaguri mandre si cetati frumoase, pana la holdele batranului Danubiu. Unde umblam, umblam vadit spre ziua mea din urma. Cuprins pe la rascruci de spaimele ce scurma, ma furisam prin soarta si rumoare. O umbra doar in dezolare. Subt neguri ratacind, printre paragini, treceam prin rele vanturi, care catau fiinta sa mi-o stanga, catau si ochiul sa mi-l sece, ce nu-i decat o lacrima mai mare. Nu marea-albastra, nesfarsita fara soapte, ci mulcomul suras cu care o femeie de lumina poate sa-ntampine o inima in noapte mi se ivi atunci in cale. Nu marea, nu! Dar zece mii de greci, ca in vechime scuturi de aur ridicand, strigara-n mine c-un singur chiot: Thalatta! Thalatta! |
|||
Pune poezia THALATTA! THALATTA! pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |