Un cer senin de amplu iunie prin veac 
si-a-nfiintat azurul nefiintei 
in cestalalt taram, al suferintei, 
si cata-n ceas a fi durerii mele - leac. 
Sa uit ca suntem robii negrei ere, 
sa uit de jale, cazne, de tenebrele 
din inima, de tot ce crunt in preajma e - 
zboara doi fluturi, doua giuvaere, 
peste oras purtati de-o adiere. 
inchis in ast infern terestru de n-as fi, 
indragostitii fluturi nu mi-ar aminti 
de altii, de   Francesca de la   Rimini, 
de   Paolo, cari au fost purtati si ei candva 
de-un vant prin iad si de-o betie-a semenea. 
 |