Vino sa vezi! In tarzia bogata caldura inchis intre ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost, pana-n cealalta zare inca o data taramul sa creasca ar vrea. Si-n unghi sagetat pamantu-si trimite cocorii spre cercul cel mare.
Lumina ce larga e!
Albastrul ce crud!
Unei noi cresteri, varatice-n toamna, se pare
c-am fi haraziti si alesi.
Si-o clipa ne e-ngaduit
banuitului Sud
sa-i trimitem un gand fara gres.
intre frunza ce cade
si ramura goala
moartea se circumscrie
c-un gest de extatica boala.
Un joc inganand cu lemnoasele membre
suna tarziul, nebunul, caldul Septembre.
|